"Dragul meu cititor, se pare că a fost cutremur. A fost simţit, băietu’, crescut bine, cu obraz finuţ, din moment ce l-au sesizat toţi cei care au lăsat comentarii la zidul online al realităţiiteve. Dacă n-ai avut birmaneze care să dea din coadă puternic sau dacă n-ai observat din timp cum îţi tremură cursorul pe monitor, ai pierdut o repriză gratis de vibromasaj. Se pare că la Buzău s-a simţit foarte bine, după cum zice o duduie: “Simteam ca nu se mai termina. Eu locuiesc la etaj 6, l-am simtit prima data pe verticala si pe urma pe orizontala. A fost dur” (nu pot să nu fac o paralelă între asta şi “dacă eram popă, eram periculos; frecam enoriaşele matol şi sus şi jos”).
S-a putut observa un comportament oarecum ciudat al animalelor: cîinii au lătrat două ore suplimentare; pisicile nu au mieunat dar au dat din coadă foarte violent; papagalii au tăcut mîlc; Mircea nu a mai vrut banane; peştii… nu ştiu ce au făcut peştii; măgarii au nechezat. Dar dacă credeai cumva că de cutremur doar animalele s-au agitat, intră, te rog, aici şi ai să vezi aproape 666 de comentarii inutile.
Şi se face această culme pentru toţi bucureştenii cu bulină roşie pe casa scării: culmea cutremurului - să urci cu liftu’, să cobori cu apartamentu’. Să fieee!
P.S. Ia ca bonus cîteva titluri româneşti cutremuriene: A fost sau n-a fost cutremur; Zguduitura va fi albastră (alternativ - Bulina va fi roşie); Trepidaţia mută ; Supravieţuitorul; Cum mi-am petrecut sfîrşitul cutremurului; Conul Leonida în faţă cu reacţiunea; Toate bluzele sus (asta aşa, de amuzament); Restul e vibraţie; Grinda galbenă care rîde; Molozul necesar; California Dreamin’ (nezguduit); Marilena de la fostul P7; Moartea Domnului Lăzărescu; Sinistraţi de weekend; Terente - regele ruinelor; A doua cădere a Bucureştiului; Liceenii în alertă. Dacă mai ştiţi voi, mai săriţi. Mie nu+mi mai vine nimic în cap."

Irelevant

Sunt sclavul muzicii. Schimb muzica, imi schimb starile. Noaptea nu mai am somn, ziua nu mai am viata, nimicul ma impaiaza, timpul isi bate joc de mine, eu imi bat joc de el, schimbam rolurile si nimicul, ca un carcel dureros, ma impaiaza din nou. Cand la un final de conversatie cineva imi ureaza "o zi buna" sau " o seara placuta" imi suna inevitabil a injuratura." O zi buna!", " Du-te draq si tu!"...Stii conversatiile alea de complezenta care se incheie cu un schimb de numere de telefon, de asrese de e-mail, pe care in timp ce le scrii te gandesti ca nu le vei folosi niciodata si ca le-ai luat degeaba? Sau "mai vorbim noi", in timp ce gandul tau completeaza "sper ca nu prea curand, eventual niciodata". Oamenii fac din astea mereu. Recent, in timp ce o tipa isi scria adresa de mail pe un biletel, imi venea sa-i spun de ce faci asta cand, la naiba, stii ca o faci degeaba, stim cu totii...Imi venea atat de tare sa-i spun incat m-am speriat ca va sosi curand ziua in care nu ma voi mai putea stapani. Ziua in care parintii mei vor fi ramas niste prosti educatori, ziua in care chestiile astea marunte si stupide care fac din noi niste bine-crescuti, niste prea-politicosi-pentru-a-mai-fi-sinceri le voi prinde in zbor si le voi trimite inapoi celor care mi le adreseaza. Nu, nu-mi place melodia asta, e preferata ta dar mie nu imi place, nu, nu o sa caut filmul asta, e o porcarie de duzina, nu , nu ies asta seara, nu am chef, nu, nu mai vreau sa aud cat esti de obosit, cat timp ai muncit, ce ti-ai mai cumparat, nu, nu-ti sta bine cu rochia asta si da, esti grasa!De ce nu putem fi normali? De ce una gandim si alta spunem, in numele unei false politeti?Avem interese, nu? Nu ne place sa fim singuri, ne place sa fim mintiti, amagiti. Ce n-am da pentru unul care stie sa ne minta cum trebuie! De ce luam totul personal? Haha, de ce nu? Sa ajungi sa-mi dai sms-uri " de dragoste" din pur reflex, asta da progres! cuvinte goale pentru ca "da bine". Vreau sa-ti patezi cravata cu sos si sa razi, vreau sa vezi cat esti de grasa si sa te iei la misto, vreau sa spui ca te iubesc si sa simti. Vreau sa ne contrazicem o seara intreaga pe teme aberante si apoi sa facem dragoste, vreau ca nu sa fie nu si da sa fie da, vreau sa fim normali. Cate contacte s-ar anula daca am fi dintr-o data normali, cate certuri s-ar isca, cate orgolii ranite, cat rahat intre biscuiti. Normal nu inseamna nesimtit, lipsit de bun simt sau de tact, normal inseamna ca ceea ce gandesti sa se reflecte in ceea ce spui si ce faci. E mai mult decat greu, am incercat de atatea ori...Dar cand iese, impaiez nimicul, noaptea am somn si ziua am viata.