"Dragul meu cititor, se pare că a fost cutremur. A fost simţit, băietu’, crescut bine, cu obraz finuţ, din moment ce l-au sesizat toţi cei care au lăsat comentarii la zidul online al realităţiiteve. Dacă n-ai avut birmaneze care să dea din coadă puternic sau dacă n-ai observat din timp cum îţi tremură cursorul pe monitor, ai pierdut o repriză gratis de vibromasaj. Se pare că la Buzău s-a simţit foarte bine, după cum zice o duduie: “Simteam ca nu se mai termina. Eu locuiesc la etaj 6, l-am simtit prima data pe verticala si pe urma pe orizontala. A fost dur” (nu pot să nu fac o paralelă între asta şi “dacă eram popă, eram periculos; frecam enoriaşele matol şi sus şi jos”).
S-a putut observa un comportament oarecum ciudat al animalelor: cîinii au lătrat două ore suplimentare; pisicile nu au mieunat dar au dat din coadă foarte violent; papagalii au tăcut mîlc; Mircea nu a mai vrut banane; peştii… nu ştiu ce au făcut peştii; măgarii au nechezat. Dar dacă credeai cumva că de cutremur doar animalele s-au agitat, intră, te rog, aici şi ai să vezi aproape 666 de comentarii inutile.
Şi se face această culme pentru toţi bucureştenii cu bulină roşie pe casa scării: culmea cutremurului - să urci cu liftu’, să cobori cu apartamentu’. Să fieee!
P.S. Ia ca bonus cîteva titluri româneşti cutremuriene: A fost sau n-a fost cutremur; Zguduitura va fi albastră (alternativ - Bulina va fi roşie); Trepidaţia mută ; Supravieţuitorul; Cum mi-am petrecut sfîrşitul cutremurului; Conul Leonida în faţă cu reacţiunea; Toate bluzele sus (asta aşa, de amuzament); Restul e vibraţie; Grinda galbenă care rîde; Molozul necesar; California Dreamin’ (nezguduit); Marilena de la fostul P7; Moartea Domnului Lăzărescu; Sinistraţi de weekend; Terente - regele ruinelor; A doua cădere a Bucureştiului; Liceenii în alertă. Dacă mai ştiţi voi, mai săriţi. Mie nu+mi mai vine nimic în cap."

Irelevant

Sunt sclavul muzicii. Schimb muzica, imi schimb starile. Noaptea nu mai am somn, ziua nu mai am viata, nimicul ma impaiaza, timpul isi bate joc de mine, eu imi bat joc de el, schimbam rolurile si nimicul, ca un carcel dureros, ma impaiaza din nou. Cand la un final de conversatie cineva imi ureaza "o zi buna" sau " o seara placuta" imi suna inevitabil a injuratura." O zi buna!", " Du-te draq si tu!"...Stii conversatiile alea de complezenta care se incheie cu un schimb de numere de telefon, de asrese de e-mail, pe care in timp ce le scrii te gandesti ca nu le vei folosi niciodata si ca le-ai luat degeaba? Sau "mai vorbim noi", in timp ce gandul tau completeaza "sper ca nu prea curand, eventual niciodata". Oamenii fac din astea mereu. Recent, in timp ce o tipa isi scria adresa de mail pe un biletel, imi venea sa-i spun de ce faci asta cand, la naiba, stii ca o faci degeaba, stim cu totii...Imi venea atat de tare sa-i spun incat m-am speriat ca va sosi curand ziua in care nu ma voi mai putea stapani. Ziua in care parintii mei vor fi ramas niste prosti educatori, ziua in care chestiile astea marunte si stupide care fac din noi niste bine-crescuti, niste prea-politicosi-pentru-a-mai-fi-sinceri le voi prinde in zbor si le voi trimite inapoi celor care mi le adreseaza. Nu, nu-mi place melodia asta, e preferata ta dar mie nu imi place, nu, nu o sa caut filmul asta, e o porcarie de duzina, nu , nu ies asta seara, nu am chef, nu, nu mai vreau sa aud cat esti de obosit, cat timp ai muncit, ce ti-ai mai cumparat, nu, nu-ti sta bine cu rochia asta si da, esti grasa!De ce nu putem fi normali? De ce una gandim si alta spunem, in numele unei false politeti?Avem interese, nu? Nu ne place sa fim singuri, ne place sa fim mintiti, amagiti. Ce n-am da pentru unul care stie sa ne minta cum trebuie! De ce luam totul personal? Haha, de ce nu? Sa ajungi sa-mi dai sms-uri " de dragoste" din pur reflex, asta da progres! cuvinte goale pentru ca "da bine". Vreau sa-ti patezi cravata cu sos si sa razi, vreau sa vezi cat esti de grasa si sa te iei la misto, vreau sa spui ca te iubesc si sa simti. Vreau sa ne contrazicem o seara intreaga pe teme aberante si apoi sa facem dragoste, vreau ca nu sa fie nu si da sa fie da, vreau sa fim normali. Cate contacte s-ar anula daca am fi dintr-o data normali, cate certuri s-ar isca, cate orgolii ranite, cat rahat intre biscuiti. Normal nu inseamna nesimtit, lipsit de bun simt sau de tact, normal inseamna ca ceea ce gandesti sa se reflecte in ceea ce spui si ce faci. E mai mult decat greu, am incercat de atatea ori...Dar cand iese, impaiez nimicul, noaptea am somn si ziua am viata.

poate o sa fie bine la un moment dat...toata lumea imi spune ca nu poate fi tot rau.pana una alta mi dor sa am pentru ce sa ma trezesc dimineata.au trecut atatea zile.putine nu multe. dar mi se par luni. mi se par multe si ma chinui si vreau sa scap.nu pot.poate nici nu vreau destul de mult.la ce tambalau e in mintea mea...nici dumniezau nu stie ce vreau.ce-as putea face oare?am incercat ca macar aici sa fiu subtila si uite ca si aici devin obositoare....mai bine ma bag la somn si nu mai debitez toate prostiile.nu in asta vreau sa transform blogul asta.zile magice va urez

Ce-mi doresc

Barbatii sunt niste copii mai mari iar diferenta dintre ei şi baieti este pretul jucariilor Parca asa se spune, nu? Hmmm…Si la femei nu se aplica? Mira-m-as.

Spre exemplu, eu in ifecare an, in preajma unei anumite zile din luna decembrie si cu vre-o doua trei saptamani inainte, incep sa visez la jucariile pe care mi le doresc. Anul trecut mi-am facut o lista....suna cam asa:

Daca tot m-am pus serios pe fotografie, as vrea un aparat:)) prietenii stiu de care;)

Mi-as mai dori o gardenie alba inflorita pentru ca cea pe care am gasit-o in mansarda a facut purici si s-a uscat. Mi-as dori un bilet de avion pentru noi doi pana in Olanda, in mai, cand sunt lalelele inflorite. Mi-as dori o carte de istorie a artei foarte frumos ilustrata si un puzzle de 1000 de piese care sa fie suficient de greu incat sa muncim la el in echipa, la mine in mansarda....Mi-as dori sa am mai multa rabdare. Mi-as dori ca timpul sa aiba rabdare cu mine. Mi-as dori o seara in doi,la apus, pe plaja. Mi-as dori o plimbare pe sub pomi infloriti. Imi doresc un buchet de frezii mirositoare. Si unul de lalele, ca sa-mi umplu camaruta cu flori.

Mi-as dori...

Visele mele "erotice"

Haha. V-am pacalit, nu? Chiar credeati ca o sa va povestesc despre visele mele erotice? Doar sunt niste ghilimele acolo , totusi. Ideea este insa, ca in dimineata asta m-am trezit foarte foarte greu. Mai greu decat de obicei. Si asta pentru ca visam de zor.
Ceasul e pus sa sune la 6.20. Dar, de obicei ii dau snooze. Vad portiunea din ecran unde scrie snooze, cu ochii aproape inchisi Si culmea, asta mi se întampla in fiecare dimineata. Numai ca, de obicei, dupa primul sunet visul se spulbera si nici macar nu mai stiu ce visam cu cateva fractiuni de secunda inainte. Astazi însa a fost altfel.
Se facea ca eram intr-o duba, cu înca doua persoane. Nu stiu de ce duba si nu stiu nici orasul. Stiu sigur insa ca nu era duba mea si nici orasul vreunul pe care sa il cunosc. In prima faza la volan era o persoana pe care o stiu eu ca nu a mai condus de multisor si care, culmea, nu se descurca cu frana de mana.
Suna telefonul. Nu în vis. Pe noptiera. Dupa primul semnal al alarmei (care nu e chiar o alarma ci o melodie lina, ca sa nu ma sperii în somn) am dat snooze, cu ochii inchisi, dupa cum spuneam. Si am continuat sa visez.
Ma dau jos de pe locul din dreapta si fac schimb cu soferul. Adica trec la volan. In duba. Visul nu explica de ce duba. Dar parca parca era vorba despre orasul Sibiu. Sau Bucuresti. Dar Bucurestiul il mai stiu cat de cat, Sibiul deloc. Deci, probabil ca eram în Sibiu.
Suna telefonul. Snooze din nou. Pornesc duba. Las frana de mana, plecam. Masina merge aproape singura. Ajung greu la pedale. Virez dreapta. Mergem mai departe. Cu viteza. Stie cineva strazile? Nimeni. Nu avem GPS. Oglinda retrovizoare de pe centru nu exista. Hopa. Da’ avem oglinzile laterale. Dar alea sunt verticale.
Suna telefonul. Snooze. Stai asa, nu pot sa ma trezesc. Cum ma asigur eu cand in oglinzile retrovizoare vad mai mult fundul dubei si o bucatica din drum. Aproape ca nici nu vad daca e vreo masina pe langa noi. Mergem mai departe. Nu stim incotro. Gasim noi adresa. Dar, de fapt cred ca nu cautam nicio adresa. Doar mergeam. Vad usile din spatele dubei cum se balangane. De parca mai aveam un eu care era în exteriorul masinii.
Suna telefonul din nou. Îl opresc. Fuck. Exact cand viram din nou la dreapta si gasisem frana. Da’ mai stau un pic. Poate ajungem la destinatie.
Numai ca visul se schimba. Ma vad mergand la metrou. Un coleg in fata mea, vorbind la telefon. Eu cu ochii pe cer. Pe cer vad un individ negru, cu aripi. Era un peste cu aripi . Negru, negru. Si mare. Dar nu la fel de mare ca un nazgul. Dau sa scot aparatul din geanta sa ii fac poza. Pestele cu aripi dispare. Ufff. Am ratat poza zilei.
Aud scartaitul scarilor, inseamna ca s-au trezit vecini mai repede si iar stau la coada la baie...M-am scos.

Eu asa vad lucrurile

Mai nou nu ii inteleg pe barbati si orgoliile lor masculine. Nu pricep deloc. Ex: esti la o aniversare, intr-un local. Cu prietenii. La o masa alaturata, altii. Sa nu le zicem rromi caci nu conteaza. Pot sa fie de orice nationalitate si de orice etnie. Se face o anumita ora. Unii dintre prieteni pleaca. Tu ramai ca sa continui bauta. Aia de alaturi la fel. La un moment dat, ti se pare ca se uita ciudat la gagica-ta. Te ridici de pe scaun, un pic luat, si te duci la ei sa le explici sa se uite la ei in pahar.
Sau ei vin la ea sa o invite la un dans. Sau sau sau… Scenariile pot fi infinite si se pot intampla oricand, oriunde, in orice tara, in orice oras/sat, in orice bar/club etc.
In cele din urma iesi afara ca sa “discuti” cu vecinii de masa. Din vorba in vorba te trezesti cu un cutit in spate. Dupa trei zile neamurile te bocec in drum spre groapa.
Acuma, stand si judecand la rece cine e de vina? Clar, ala care a bagat cutitul. Dar tu, tu oare esti chiar atat de inocent? De ce ai iesit? De ce nu ai plecat mai devreme din bar? De ce nu te gandesti oare la posibilele consecinte? Crezi ca daca vecinii de masa te invita afara, vor sa te pupe? Nu, vor sa ti-o tragă. Cu ce … vei descoperi. Dar in loc sa faci astfel de descoperiri, nu mai bine stai în banca ta?

Câtă imaginaţie.

Curiozitatea m-a impins sa dau pe site-ul RoBlogFest ca sa vad cine s-a mai inscris cu bloguri şi pe la ce categorie. Am descoperit niste chestii care probabil ca bloguri sunt numite, dar eu personal sunt uimită si amuzata in acelasi timp de cata “imaginatie” descopar la unii sau la altii.
Iata spre exemplu acest minunat blog de accesorii gen Harajuku. Pentru cei care nu stiu, Harajuku este un cartier din Tokyo care abunda in adolescenti japonezi imbracati cat mai ciudat posibil, intruchipand diverse personaje din animeuri sau din desenele manga. Wow, cata imaginatie ca sa faci coliere cu pietre funerare !
Un alt blog dedicat de data aceasta iubitorilor de anime-uri, pardon animale, este acesta. Preferata mea e sepcuta Nero care “Se prinde sub barbie cu un elastic fin dar rezistent”. Ma si intreb unde gasim barbia la pisici sau la caini.
M-am oprit la categoria “Cel mai sexy microblogger” si nu trec mai departe ca sa nu mor de ras .