Nu stiu daca iubesc. Chiar nu stiu. Dar visez mereu sa ma trezesc intr-o dimineata in bratele lui si sa-i desenez cerculete cu varfurile degetelor pe pielea calda si moale. Sa-i privesc cu pofta buzele intredeschise si fruntea neteda, ascunsa in te miri ce vis. Cand s-ar trezi, sa-i spun doar "Cafea tare,fierbinte,amara?". Raspunsul sa-l fi stiut deja, ma ridic din pat si, cu pasi lenesi, sa dispar in casa. Sa vina dupa mine si sa ma ia in brate, eu sa tip si sa-l sarut pe gat doar ca sa-l gadil. Sa-i torn cafeaua in ceasca lui preferata, sa-i aprind tigara, sa se supere putin pe mine si sa-mi spuna "Nu mai fuma". Sa alergam prin casa, sa uitam ca e dimineata si sa ne pierdem iar in sternuturi, sa ne uitam la ceas surprinsi ca e deja pranzul. Sa ne luam de mana, uitand tot ce face, sa plecam la piata dupa fructe si ciocolata si sa asteptam cu nerabdare sa ne intoarcem acasa. Si, daca ar trebui sa plece, sa-i strecor un biletel in geaca si sa-i scriu "pup".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu