Aiurea-n tramvai

Ma doare sufletul.

Ma doare pentru ca imi obosesc oamenii. Pentru ca bat pasul pe loc,pentru ca de fiecare data cand te vad imi pari mai frumos. Pentru ca e atat de greu de ajuns la tine,pentru ca ma intorc in trecut,pentru ca nu iti pot citi gandurile,pentru ca nu mai vreau sa iti scriu,sa imi raspunzi,pentru ca e groaznic de dureros sa fii om cu sentimente,pentru ca nu imi mai par normala,pentru ca imi bat joc de mine,pentru ca ma prostituez sentimental,pentru ca incep din nou sa-mi arunc responsabilitatile pe oamenii din jur. Pentru ca am alungat oamenii geniali pe care am avut ocazia sa ii cunosc de cand am venit aici (Ana,Ligia).Pentru ca sunt o egoista care schimba oamenii pentru sentimentele pe care le ofera. Pentru ca pun caramizi in bulgari de zapada si nu mai fac cadouri dragute,pentru ca nu mai fac cadouri. Pentru ca nu-mi mai gasesc LINISTEA. Pentru ca nu pot face leapsha cu "De ce iubesc Bucurestiul"....pentru ca il urasc. Pentru ca nu mai am mandrie si orgoliu. Pentru ca mi le calc constant si fara mila. Pentru ca bocesc si am caderi de calciu....pentru ca sunt PRAF (nu mai mult decat intotdeauna). Pentru ca nu stiu ce vreau...si din cauza asta ma chinui............