Ce-mi doresc

Barbatii sunt niste copii mai mari iar diferenta dintre ei şi baieti este pretul jucariilor Parca asa se spune, nu? Hmmm…Si la femei nu se aplica? Mira-m-as.

Spre exemplu, eu in ifecare an, in preajma unei anumite zile din luna decembrie si cu vre-o doua trei saptamani inainte, incep sa visez la jucariile pe care mi le doresc. Anul trecut mi-am facut o lista....suna cam asa:

Daca tot m-am pus serios pe fotografie, as vrea un aparat:)) prietenii stiu de care;)

Mi-as mai dori o gardenie alba inflorita pentru ca cea pe care am gasit-o in mansarda a facut purici si s-a uscat. Mi-as dori un bilet de avion pentru noi doi pana in Olanda, in mai, cand sunt lalelele inflorite. Mi-as dori o carte de istorie a artei foarte frumos ilustrata si un puzzle de 1000 de piese care sa fie suficient de greu incat sa muncim la el in echipa, la mine in mansarda....Mi-as dori sa am mai multa rabdare. Mi-as dori ca timpul sa aiba rabdare cu mine. Mi-as dori o seara in doi,la apus, pe plaja. Mi-as dori o plimbare pe sub pomi infloriti. Imi doresc un buchet de frezii mirositoare. Si unul de lalele, ca sa-mi umplu camaruta cu flori.

Mi-as dori...

Visele mele "erotice"

Haha. V-am pacalit, nu? Chiar credeati ca o sa va povestesc despre visele mele erotice? Doar sunt niste ghilimele acolo , totusi. Ideea este insa, ca in dimineata asta m-am trezit foarte foarte greu. Mai greu decat de obicei. Si asta pentru ca visam de zor.
Ceasul e pus sa sune la 6.20. Dar, de obicei ii dau snooze. Vad portiunea din ecran unde scrie snooze, cu ochii aproape inchisi Si culmea, asta mi se întampla in fiecare dimineata. Numai ca, de obicei, dupa primul sunet visul se spulbera si nici macar nu mai stiu ce visam cu cateva fractiuni de secunda inainte. Astazi însa a fost altfel.
Se facea ca eram intr-o duba, cu înca doua persoane. Nu stiu de ce duba si nu stiu nici orasul. Stiu sigur insa ca nu era duba mea si nici orasul vreunul pe care sa il cunosc. In prima faza la volan era o persoana pe care o stiu eu ca nu a mai condus de multisor si care, culmea, nu se descurca cu frana de mana.
Suna telefonul. Nu în vis. Pe noptiera. Dupa primul semnal al alarmei (care nu e chiar o alarma ci o melodie lina, ca sa nu ma sperii în somn) am dat snooze, cu ochii inchisi, dupa cum spuneam. Si am continuat sa visez.
Ma dau jos de pe locul din dreapta si fac schimb cu soferul. Adica trec la volan. In duba. Visul nu explica de ce duba. Dar parca parca era vorba despre orasul Sibiu. Sau Bucuresti. Dar Bucurestiul il mai stiu cat de cat, Sibiul deloc. Deci, probabil ca eram în Sibiu.
Suna telefonul. Snooze din nou. Pornesc duba. Las frana de mana, plecam. Masina merge aproape singura. Ajung greu la pedale. Virez dreapta. Mergem mai departe. Cu viteza. Stie cineva strazile? Nimeni. Nu avem GPS. Oglinda retrovizoare de pe centru nu exista. Hopa. Da’ avem oglinzile laterale. Dar alea sunt verticale.
Suna telefonul. Snooze. Stai asa, nu pot sa ma trezesc. Cum ma asigur eu cand in oglinzile retrovizoare vad mai mult fundul dubei si o bucatica din drum. Aproape ca nici nu vad daca e vreo masina pe langa noi. Mergem mai departe. Nu stim incotro. Gasim noi adresa. Dar, de fapt cred ca nu cautam nicio adresa. Doar mergeam. Vad usile din spatele dubei cum se balangane. De parca mai aveam un eu care era în exteriorul masinii.
Suna telefonul din nou. Îl opresc. Fuck. Exact cand viram din nou la dreapta si gasisem frana. Da’ mai stau un pic. Poate ajungem la destinatie.
Numai ca visul se schimba. Ma vad mergand la metrou. Un coleg in fata mea, vorbind la telefon. Eu cu ochii pe cer. Pe cer vad un individ negru, cu aripi. Era un peste cu aripi . Negru, negru. Si mare. Dar nu la fel de mare ca un nazgul. Dau sa scot aparatul din geanta sa ii fac poza. Pestele cu aripi dispare. Ufff. Am ratat poza zilei.
Aud scartaitul scarilor, inseamna ca s-au trezit vecini mai repede si iar stau la coada la baie...M-am scos.

Eu asa vad lucrurile

Mai nou nu ii inteleg pe barbati si orgoliile lor masculine. Nu pricep deloc. Ex: esti la o aniversare, intr-un local. Cu prietenii. La o masa alaturata, altii. Sa nu le zicem rromi caci nu conteaza. Pot sa fie de orice nationalitate si de orice etnie. Se face o anumita ora. Unii dintre prieteni pleaca. Tu ramai ca sa continui bauta. Aia de alaturi la fel. La un moment dat, ti se pare ca se uita ciudat la gagica-ta. Te ridici de pe scaun, un pic luat, si te duci la ei sa le explici sa se uite la ei in pahar.
Sau ei vin la ea sa o invite la un dans. Sau sau sau… Scenariile pot fi infinite si se pot intampla oricand, oriunde, in orice tara, in orice oras/sat, in orice bar/club etc.
In cele din urma iesi afara ca sa “discuti” cu vecinii de masa. Din vorba in vorba te trezesti cu un cutit in spate. Dupa trei zile neamurile te bocec in drum spre groapa.
Acuma, stand si judecand la rece cine e de vina? Clar, ala care a bagat cutitul. Dar tu, tu oare esti chiar atat de inocent? De ce ai iesit? De ce nu ai plecat mai devreme din bar? De ce nu te gandesti oare la posibilele consecinte? Crezi ca daca vecinii de masa te invita afara, vor sa te pupe? Nu, vor sa ti-o tragă. Cu ce … vei descoperi. Dar in loc sa faci astfel de descoperiri, nu mai bine stai în banca ta?

Câtă imaginaţie.

Curiozitatea m-a impins sa dau pe site-ul RoBlogFest ca sa vad cine s-a mai inscris cu bloguri şi pe la ce categorie. Am descoperit niste chestii care probabil ca bloguri sunt numite, dar eu personal sunt uimită si amuzata in acelasi timp de cata “imaginatie” descopar la unii sau la altii.
Iata spre exemplu acest minunat blog de accesorii gen Harajuku. Pentru cei care nu stiu, Harajuku este un cartier din Tokyo care abunda in adolescenti japonezi imbracati cat mai ciudat posibil, intruchipand diverse personaje din animeuri sau din desenele manga. Wow, cata imaginatie ca sa faci coliere cu pietre funerare !
Un alt blog dedicat de data aceasta iubitorilor de anime-uri, pardon animale, este acesta. Preferata mea e sepcuta Nero care “Se prinde sub barbie cu un elastic fin dar rezistent”. Ma si intreb unde gasim barbia la pisici sau la caini.
M-am oprit la categoria “Cel mai sexy microblogger” si nu trec mai departe ca sa nu mor de ras .

Life is wonderful

It takes a crane to build a crane
It takes two floors to make a story
It takes an egg to make a hen
It takes a hen to make an egg
There is no end to what I'm saying
It takes a thought to make a word
And it takes some words to make an action
It takes some work to make it work
It takes some good to make it hurt
It takes some bad for satisfaction
It takes a night to make it dawn
And it takes a day to make you yawn brother
And it takes some old to make you young
It takes some cold to know the sun
It takes the one to have the other
And it takes no time to fall in love
But it takes you years to know what love is
It takes some fears to make you trust
It takes those tears to make it rust
It takes the dust to have it polished
It takes some silence to make sound
It takes a loss before you found it
And it takes a road to go nowhere
It takes a toll to make you care
It takes a hole to make a mountain

Am aflat si eu in sfarsit de unde vine abominabilul “Fă!”.
E prescurtarea delicatei sintagme “Făptură gingașă”. Traiasca inteligenta de cartier.

Unde-ai fost fericit.........

Unde-ai fost fericit altadatanu

trebuie sa te intorci nicicand:vremea

a trecut si a sters multe, ridicand

frontiera zidului saude care uimita iluzia ta se va lovi.

Vremea a tesut

cu multa negrab
infrangerea ta,

in timp ce lipseai, in timp ce umblai

nestiutor prin lume,

pastrand ca pe o amintire

ceea ce nu era decat distrugere tainica,ruina.

Daca fericirea ti-a dat-o o femeie,

acum a-mbatranit sau a uitat

si nu vei simti decat amara uimire-

arvuna pentru blestemele de dupa aceea.

O carciuma de va fi fost, isi va fi schimbat

stapanul ori clientiisi coltul tau va fi ocupat

cu intrusi fantasmagorici

care te vor imbranci grosolani in strada,in pustiu.

Un cartier de va fi fost, vei gasi

printre schimbarile progresului urban

scheletul tau imprastiat.

Nu trebuie sa te intorci nicicand, niciunde,

caci orice poveste intrerupta

supravietuieste numai

pentru a se razbuna pe iluzie,

pentru a-ti infige cutitul in vis,

disperat, murind asasinat.

Si totusi stii ca ai sa te intorci

pentru ca fericirea te-a insemnat

cu fierul rosu al nostalgiei, transformandu-ti

viata intr-o uriasa cicatrice;

si daca esti cinstit cu tine insuti, te vei roti
in jurul dezastrului de neoprit,

cum se roteste cainele in jurul mormantului

stapanului sau,stapanului sau,stapanului sau...

Sunt… o persoană dificilă dar usor de satisfacut.

Aş vrea… să pot opri timpul în loc.

Păstrez… amintirile în locuri greu de atins. Ele fac parte din mine. Mor ele, mor şi eu.

Mi-aş fi dorit… să pot fi omniprezentă.

Nu îmi place… că investesc prea multe sentimente în cei pe care abia îi cunosc şi că adesea îmi fac speranţe prea mari (referitor la orice)

Mă tem… de singurătate si de mine.

Aud… numai ce vreau.

Îmi pare rău....cand gresesc si recunosc.

Îmi plac… lucrurile simple si bucuriile mici.

Nu sunt… pe atat de puternica pe cat par.

Dansez... oricând, oriunde,oricum,oricat!!!

Cânt… inclusiv pe stradă.

Niciodată… nu îi voi uita pe cei care au făcut paşi importanţi în viaţa mea, niciodată nu voi uita de unde am plecat.

Mereu o să fiu alături de oamenii mei.

Rar… am într-adevăr grijă de mine (aici fiind vorba de mine as a soul).

Plâng când privesc… esecul in stare pura.

Nu îmi place de mine pentru că… nu ma "trezesc" niciodata.

Sunt confuză… în situaţiile de criză.

Am nevoie… de cineva aproape şi de încredere ca să pot respira.

Singurătatea mă omoară încet, dar sigur.

Ar trebui…sa incep sa ma misc si sa scap de prapastia care se intinde intre "am de gand" si "am facut"

???!

Se ia un băiat. La 60 de ani e tot copil. Şi tot va dori îmbrăţişarea mamei.

Se ia o fată. La 25 de ani e femeie. De ce? E cumva problema că devine/se pregăteşte pentru a fi mamă iar asta nu-i mai permite să fie fată? De ce ne modificam noi aşa de urât? Sau nu sunt eu capabila să înţeleg că pe bune chiar ne transformăm şi doar băieţii nu suferă de metamorfoză iar termenul de bărbat este făcut pentru a avea şi femeia o pereche?

Imaginar ?!

- Hey!
- Am fost la munca cu zapacitii aia şi acum sunt rupt de oboseală.Tu?
- Pictez. Eşti obosit tare? Pune-te la cald şi nu mi te îmbolnăvi!


- Nu, nu erai în carne şi oase dar erai în sufletul şi mintea mea! Îmi mai aduc din când în când aminte că sunt o norocoasă şi că trebuie să fiu mulţumită de ce am, iar pe tine te am şi am de gând să nu-mi pierd timpul văitându-mă, ci gustând şi bucurându-mă de tot ce-mi poţi da şi ce avem.

- Ce frumos mi-ai zis-o!

- Nu fi trist, uită-te la partea plină a paharului şi vei vedea cât de frumoasă e şi bucură-te de ea ca doar o viaţă avem. Eu am să te pupicesc tare-tare când ne-om vedea că mi-ai zis că de ce nu mai pictez şi uite aşa mi-am reamintit ce frumos e şi ce bine îmi face.

11 romani perspicaci

Mereu euforici in legatura cu nivelul cognitiv ridicat al semenilor lor, reporterii Times.ro si-au zbatut mintile si tastele pentru a identifica si a va prezenta, 11 dovezi incontestabile ale perspicacitatii fara margini de care da dovada poporul roman. Va lasam in continuare sa alegeti din noianul de citate pompoase celebre pe acela care va unge cel mai mult la suflet:

Sergiu Nicolaescu ("Cu mainile curate"): "Un fleac, m-au ciuruit":

Confruntat cu problema agasanta a propriei mortalitati, Comisarul Miclovan, interpretat magistral de marele artist Sergiu Nicolaescu, braveaza inutil in fata colegului sau (Ilarion Ciobanu) incercand sa nu dea impresia ca moare penibil dupa ce a fost rapus miseleste de o rafala de mitraliera. Desi scopul lui Miclovan ramane neclar, criticii Times au descoperit ca se poate ca Miclovan sa fi avut ceva complexe de inferioritate in fata lui Ilarion Ciobanu, dat fiind ca acesta avea mustata uneori. De asemenea, Miclovan avea deseori reprize de sex iepuresc cu nevasta comisarului, interpretat de Ciobanu, ceea ce poate indica un posibil sentiment de vina.

Alexandru Lapusneanu ("Alexandru Lapusneanu"): "Ai sa dai seama doamna"

Afisand deseori un comportament mai mizantrop decat Dr House in serialul omonim, Alexandru Lapusneanu a fost unul dintre primii domnitori care a avut sangele sa se rascoale impotriva tiraniei matriarhale, observand foarte spiritual ceea ce mai toti barbatii aveau sa descopere de-a lungul secolelor: femeile sunt sursa tuturor relelor, majoritatea pun otrava in mancare, iar relatia dintre sotii si duhovnici trebuie sa puna mereu semne de intrebare.

Stefan cel Mare: "Moldova nu-i a mea, nici a voastra, ci a urmasilor, urmasilor vostri":

Mic la trup, dar aspru la pipait, Stefan cel Mare si Sfant inca mai credea la vremea respectiva ca exista sanse ca turcii sa se instaleze la Iasi si sa deschida un califat. Din pacate, turci iau plecat de mult, speriati de preturile la kebab, astfel incat Moldova a ramas a moldovenilor, rusilor, ucrainienilor, gagauzilor si tiraspolenilor. De asemenea, femeile moldave, mandre si suave, au tinut sa urmeze sfatul stramosului lor, cautand urmasi instariti la Bucuresti.

Alex si Connect-R: "Daca dragostea dispare, viata mea n-are culoare, si doare tot mai tare...":

Aflati, in videoclipul respectiv, intr-o inchisoare de minima securitate si inconjurati de o galagie de baieti muschiulosi, lipsiti de prezente feminine pentru restul vietii lor naturale, cei doi baieti simpatici, Alex si Connect-R, nu pot decat sa constate plini de jale, ca la inschisoare, da, dragostea chiar doare...

Traian Basescu: "Iarna nu-i ca vara"
Surprins de vicisitudinile unei ierni hibernale in perioada in care inca mai era primar si afara inca mai ningea, Traian Basescu s-a trezit in situatia de a remarca un aspect familiar si oamenilor primitivi: "toti oamenii sunt neputinciosi in fata fortei creatorului lor"

Dorel Visan (Senatorul Melcilor) :"'r-ati ai dracu cu melcii vostrii":
Surprins sa constate ca vremurile s-au schimbat, iar doctrina capitalista difera fundamental fata de cea comunista, Dorel Visan, ii invinovateste pe melci pentru toate relele din lume. In fapt, descarcarea nervoasa a personajului principal nu este altceva decat o revolta metafizica a eului impotriva sistemului ticalosit, criza urmata desigur de resemnare si depresie.

Inna: "Fly like you do it/ Like you're high/ Like you do it/ Like you try/ Like you do it/ Lïke a woman":
Mesajul transmis de tanara domnita Inna, venita din Navodari, este simplu si precis: "Zboara ca si cum o faci/ ca si cum ai fi sus/ ca si cum o faci/ ca si cum incerci/ ca si cum o faci/ ca o femeie!" Clar?!

Vlad C. - "Ce fac astia bai? Mananca armamentul din dotare?":
Surprins de focul incrucisat executat in plan vertical de catre fortele inamice aflate pe urmele sale, designerul si filatelistul amator Vladimir C. nu si-a putut ascunde mirarea in fata colegilor, atunci cand unul dintre combatanti a inceput sa devoreze cu salbaticie grenada/mandarina din dotare. Niciun animal nu a fost ranit in timpul conflictului.

Ion Iliescu: "Adrian Nastase e un om cu o forta de penetrare serioasa"
Celebru pentru asertiunile sale referitoare la animale, stimabilul Ion Iliescu se pare ca stie totusi sa recunoasca si un barbat adevarat atunci cand il vede, nominalizandu-l pentru aceasta functie, fara menajamente, pe blogerul Adrian Nastase, un om cu penetrare si percutie.

Nicolae Guta: "Femeia-i periculoasa/ vai vai vai/ Repede de-i cazi in plasa/ da da da/ M-am gandit in mintea mea, mintea mea/ La fel nu face si-a mea, si a mea":
Cunoscut drept un mare gagicar, cu sau fara mustata, Nicolae Guta isi exprima in aceasta capodopera muzicala nesiguranta fata de fidelitatea printesei sale dar si fata de capacitatea sa erectila de a o satisface cu o plasa... da da da...

Andreea Marin: "Il cunoasteti de mult pe fratele dumneavoastra?":
Zana a surprizelor si consoarta a lui Elvis, Andreea Marin a avut de-a lungul vremii mai multe replici geniale care au ridicat-o in ochii ajutorului Cove. Printre acestea se numara si replica de mai sus care este practic o punere in abis a intregii emisiuni "Surprize, Surprize". Vorba aceea: "Vi se intampla des sa ramaneti suspendat pe o macara?"

(Mi-a placut atat de mult cand am citit acest articol incat mi-a fost imposibil sa nu il postez:) )

Unii buni cu fapta, altii cu gura

Din ultima categorie fac parte eu. Ma dau inima mare, la nivel teoretic as ajuta pe toata lumea, as imparti bani, sanatate si dreptate. La nivel practic mi-e o lene de ma doare. Cu adevarat ma doare. Si, ceea ce-i grav, mi-e lene sa ajut. Deci sint zeita egoismului. Si raman aproape in totdeauna la nivel de initiativa.
Iar ieri am vazut acea poveste care m-a miscat cu adevarat. O femeie din Sibiu, insarcinta si cu ceva complicatii, era in stare grava la maternitate. Avea nevoie de transfuzii de sange. 0 negativ. Si nu era sange in spital. Nici donatori. Disperat, sotul a lansat un mail catre prieteni, cunostinte. Un apel spre cei cu grupa 0 negativ. Sa-i salveze copilul si sotia.
Mail-ul a ajuns si la oameni care nu-l cunosteau pe expeditor. Cam 100 la numar. S-au ridicat de la calculator si au plecat spre centrul de transfuzii. Au lasat tot cea aveau de facut ca sa ajute. Si au donat sange. La apelul unui om pe care nu-l cunosteau. Ca sa ofere speranta unei femei in stare grava, unui copil inca nenascut, dar care era in pericol.
Ei sint oameni cu adevarat buni si ii admir. Le-am urmarit povestea cu mare drag. Povestea nu a avut insa sfarsit fericit. Copilul a murit la nastere.
Dar a avut o sansa oferita de acei oameni. Si eu primesc mail-uri in care mi se cere ajutorul. Ce fac cu ele? Unele le citesc, ma impresioneaza, imi propun sa ajut, uit, nu mai ajut. Pe altele le ignor din start. Multe le sterg imediat ce au ajuns.De mass-uri nici nu mai vorbim. Si astfel nu dau nici o sansa celor care au nevoie de ajutor. Inchid ochii la apelul unui om disperat pe care sansa (ori nesansa) l-a adus si la mine.
Mi-as dori sa existe mai multi oameni care cei 100 din Sibiu. Si mai putin atat de ignoranti si nepasatori ca ca mine

Aiurea-n tramvai

Ma doare sufletul.

Ma doare pentru ca imi obosesc oamenii. Pentru ca bat pasul pe loc,pentru ca de fiecare data cand te vad imi pari mai frumos. Pentru ca e atat de greu de ajuns la tine,pentru ca ma intorc in trecut,pentru ca nu iti pot citi gandurile,pentru ca nu mai vreau sa iti scriu,sa imi raspunzi,pentru ca e groaznic de dureros sa fii om cu sentimente,pentru ca nu imi mai par normala,pentru ca imi bat joc de mine,pentru ca ma prostituez sentimental,pentru ca incep din nou sa-mi arunc responsabilitatile pe oamenii din jur. Pentru ca am alungat oamenii geniali pe care am avut ocazia sa ii cunosc de cand am venit aici (Ana,Ligia).Pentru ca sunt o egoista care schimba oamenii pentru sentimentele pe care le ofera. Pentru ca pun caramizi in bulgari de zapada si nu mai fac cadouri dragute,pentru ca nu mai fac cadouri. Pentru ca nu-mi mai gasesc LINISTEA. Pentru ca nu pot face leapsha cu "De ce iubesc Bucurestiul"....pentru ca il urasc. Pentru ca nu mai am mandrie si orgoliu. Pentru ca mi le calc constant si fara mila. Pentru ca bocesc si am caderi de calciu....pentru ca sunt PRAF (nu mai mult decat intotdeauna). Pentru ca nu stiu ce vreau...si din cauza asta ma chinui............

Colours of my mood

Imi pun atatea piedici incat ajung sa ma gandesc ca io ma sabotez cel mai aiurea si mai ales degeaba!
Dc tot ascult acuma muzica irlandeza (lord of the dance, ala pe care il urmaream cand eram mica de la ora 12.00 marti seara) ?! am o idee: as vrea ca toata lumea sa o ia dimineata in pasi de dans irlandez si cand ma saluta sa dea din picioare ca un cal . ar fi frumos, am face miscare si ar merge perfect pentru momentele cand te caci pe tine sau cand te mananca in fund. as merge pana intr-acolo incat as accepta ca cearta sa fie inlocuita cu pogo. te enerveaza careva? bang, sari pe el! si azi chiar sunt pacifista de la vremea asta care ma inmoaie mai rau decat un copil care se bucura de baloane din pur universal.

Si as mai vrea sa injur mult si cand trebuie, pt ca nu stiu daca ati observat da injuram numa dupa sau inainte de momentu cand ne-ar prinde bine sa injuram pe cineva. asa ramanem sa injuram la persoana a 3-a si n-o sa aiba niciodata efectu scontat la persoana a treia . luati-o altfe: eu ma f*t, tu te f*ti, el/ea se f*te , pai ce-mi pasa mie ca ea se f*te? la fel si cu injuraturile, le aruncam asa degeaba si nu se duc unde trebuie. (acele stelute au fost strict de dragu blog-ului, nu pt copiii care oricum dc-au reusit sa intre pe site-ul asta stiu si ce vocala sa cumpere in locu stelutei)
Chiar unde se duc injuraturile cand nu sunt adresate direct? Isi asteapta randu sau raman in univers si se prind de care-o fi? Eu as vrea sa le reciclez si sa le dau cadou unora care mi-au reciclat mie nervii.
Gata, m-am linistit ma duc sa gandesc pozitiv si sa injur.

EDIT: criza scoate din mine ce-i mai "bun" . Imi iubesc momentele de excelenta in batut campiiiiii ;)

Uite, exact acum mi-am aprins o ţigară

şi mă gândeam la toate pietrele acelea care ar trebui să mă ducă la tine,
la toate căsuţele acelea care nu există încă_
pentru că tu nu vrei să ni le desenezi.
am deschis fereastra asta mai puţin albastră decât altele
am palmele reci.
în seara asta şi gândurile sunt mai reci

în plus, toţi soldaţii mei şi toate lumile mele de început de săptămână îţi sunt departe.

Spunea cineva, ca daca exista vre-un fel de magie in lume, atunci trebuie sa fie cea in care incercam sa intelegem pe altcineva si sa impartim ceva impreuna.Da, este intr-adevar magic sa reusesti asa ceva. Si destul de greu pentru unii.Pentru altii in schimb este foarte usor.Si acum vine intrebarea: de ce? de unde vine empatia asta definita in dex ca " Forma de cunoastere a altuia, in special a eului social sau a ceva, apropiata de intuitie; interpretare a altora dupa propriul nostru eu." ?Ce declanseaza intelegerea, ce butonase exista pe care se poate apasa? sau daca nu exista butonasele, sa fie cumva defect de fabricatie? Sau cine stie, poate ca existau, dar din carton si s-au dus la prima incercare!!!!Dar din nou, magie egal cu producerea miracolelor, deci sa nu ne mai minunam!Si sa incercam sa intelegem, fara sa intrebam. Ca sa fie magic ..... intr-o lume de kakat!